Cozonac - reteta clasica

Ne-ati dat disparuti, sunt sigura, si pe buna dreptate, daca de vreo jumatate de an n-am mai suflat nici o vorba :) Dar n-am fugit din tara, decat in concediu, ne-am ocupat mai mult de noi, am devenit o familie cu acte in regula, ne-am plimbat si, printre altele, am mai si gatit. Sper ca in curand sa va arat noile retete, dar pentru ca am senzatia ca si ultima perioada a anului va trece pentru noi cat ai clipi, pana una-alta, va propun o reteta de cozonac, ca sa nu ne ia sarbatorile pe nepregatite si cu reteta nepublicata :)

Pentru 3 cozonaci am folosit:

• 1.3 kg faina alba
• 7 galbenusuri pentru aluat + 1 pentru uns
• 3 albusuri (pentru aluat) + 2 albusuri (pentru umplutura de nuca)
• 360 g zahar (am folosit jumatate zahar alb, jumatate brut) pentru aluat + 150 g pentru nuca + 2-3 linguri in rest
• 680 ml lapte
• 300 ml ulei si unt topit (225 ml unt topit si 75 ml ulei)
• 250- 300 g miez de nuca
• 100 - 200 g rahat
• 2 + 1/2 pliculete drojdie uscata (proportional la cantitatea de faina)
• 1 lingurita sare fina
• 1-2 pliculete zahar vanilat
• 1 lingurita coaja rasa de lamaie
• 1 lingurita esenta de rom
• optional pentru umplutura: stafide, fructe confiate

Incepem pregatind atmosfera din bucatarie, unde trebuie sa fie destul de cald inca de la inceput. Frecam bine galbenusurile cu zaharul si sarea, iar apoi le lasam la temperatura camerei pana pregatim restul ingredientelor.

Cernem faina intr-un vas incapator, in care vom framanta aluatul si-l vom lasa la dospit (isi dubleaza dimensiunea).
Dizolvam drojdia si 2 linguri de zahar in jumatate de pahar de lapte caldut (150ml), adaugam o lingura de faina si lasam la crescut intr-un loc cald, cam 15 minute.
In amestecul de galbenusuri, incorporam si cele 3 albusuri pentru blat. In vasul cu faina, facem o groapa in mijloc in care turnam galbenusurile, maiaua de drojdie, zaharul vanilat, coaja de lamaie, esenta de rom omogenizand cu o furculita. Incepem sa turnam cate putin din restul de lapte caldut si framantam cu mana, impaturind marginile spre centru, fara sa-l rupem.

Cand aluatul este omogen, incepem sa turnam uleiul caldut, putin cate putin.
Si framantam... si aducem marginea aluatului spre centru... si mai framantam.
De cand incepem sa adaugam uleiul, trebuie sa framantam cel putin o jumatate de ora... deci facem putin efort, tocmai bine sa nu avem mustrari de constiinta inca de la prima felie de cozonac. Daca aveti un robot de bucatarie mare, cu o cuva incapatoare.. felicitari, il puteti folosi pentru a va usura munca de a framanta. In masina noastra de paine nu aveam nici o sansa de reusita, asa ca nici nu am incercat.

Dupa ce terminam de gimnastica pentru maini, aluatul ar trebui sa fie elastic, sa nu se rupa cand il intindem si sa nu fie lipicios. Acum putem sa acoperim vasul, sa-l lasam vreo 4 ore la caldura si sa ne odihnim putin.
Spre finalul timpului de dospit, ungem tavile cu ulei si umpluturile: tocam rahatul bucati cam de jumatate de cm, macinam nuca, o amestecam cu 150 g zahar si 2 albusuri batute spuma. In nuca putem adauga si cateva stafide.
Cam asa arata aluatul crescut... v-am spus ca e nevoie de un vas mare :)

Impartim aluatul in 6. Pe o suprafata unsa cu ulei, cu mainile unse cu ulei, intindem cate 2 bucati de coca, dandu-le o forma cat de cat egala, cu o lungime putin mai mica decat tava.

Punem cate o parte din umpluturile dorite si rulam fiecare bucata de aluat.

Apoi le impletim in doua, le punem in tava si le ungem cu galbenus. Repetam pentru restul de aluat si de umplutura si obtinem 3 cozonaci frumosi.

Ii mai lasam cam 30 - 45 de minute sa creasca si in tavi, dupa care ii ungem cu galbenusul ramas. Ii punem la cuptor, la foc mai mic timp de 15 minute (aprox 160-170 de grade). Apoi marim caldura, spre 180-200 de grade pentru restul timpului de coacere, respectiv maxim 30 de minute. Cozonacii nu trebuie lasati prea mult la copt, pentru ca isi schimba culoarea. Initial focul trebuie sa fie mai mic, pentru a le permite sa creasca. Daca focul e prea mare, se poate forma o cursta, iar cozonacii nu vor creste cum trebuie.

 Cand ii scoatem din cuptor, ii lasam sa se raceasca la temperatura camerei, nu intr-un loc rece. Daca nu sunt consumati proaspeti, adica destul de rar :) cozonacii se pot pastra inveliti in panza timp de cateva zile.
E adevarat, cozonacul nu e cea mai simpla prajitura, dar merita sa incercati macar o data sa-l pregatiti, din mai multe motive: aroma care invaluie bucataria, gustul si textura care sunt cu totul diferite de ce se poate cumpara, certitudinea ca ati pus ingrediente de calitate sau pentru a va alege umpluturile preferate.

Printeaza reteta (fara imagini)